Peregrin prin lumea de pãcate,
Depãrtat de dragostea dintȃi,
Te zdrobește sarcina din spate
Și nu spui durerea nimãnui.

Biruit de patimile firii
Sorbi, plȃngȃnd, din cupa cu venin;
Te-a chemat Lumina mȃntuirii
Dar, tu fugi de veșnicul Cãmin!

Te-a-nșelat a lumii-amãrãciune,
Chipul desfrȃnatului hoinar
Și te zbați nebun printre ruine
Ȋn suspinul gȃndului amar!

Nu auzi a Cerului chemare,
Peregrin prin noaptea de pãcat?
Cine-ți poate-aduce alinare?
Unde vei gãsi veșmȃnt curat?

Smulge-te din brațele-amãgirii,
Lasã drumul lumii pãcãtos,
Cautã cãrarea mȃntuirii
Și adu-ți aminte de Cristos!

Recunoaște azi nimicnicia
Ȋn genunchi, smerit, sub crucea Sa!
Plȃngi pãcatul, cum l-a plȃns Maria
Și Isus Cristos te va ierta!

Vino, vin’ acum pe calea dreaptã,
Dumnezeu, iertare a promis!
Și pe tine Domnul te așteaptã
Ȋntre sfinți, în Noul Paradis!

Vino, nu te-nchide în tãcere,
Vino la al vieții scump Izvor!
Vino, peregrin, cu-a ta durere,
Vino-n turma Blȃndului Pãstor!

Florești, Cluj