Ce e durerea?

Ce e durerea? E un strigăt,
O! Al neputinţei omeneşti
În lumea-n care vieţuieşti,
Ce n-o poţi pune, îndărăt,
Pentru-alte empatii fireşti.

Ea e un bold care persistă
În fiinţa ta plină de viaţă -
De care mai mult se agaţă
Şi-atâta vreme cât există,
Ocupă locul prim din faţă.

Şi ce n-ai da pentru durere
Pentru-a putea fi vindecat
Când din greu eşti apăsat!
Ai da oricâte, - ţi s-ar cere
Să ştii, c-ai putea fi liberat,

De-a ei povară ce te-apasă
În chinuri multe ce-ţi aduce,
Şi amare lacrimi îţi produce,
Când stă în propria ta casă
Ca o cumplită şi grea cruce.

Dar, o Doamne bun, putere
De-a fi salvat e doar la Tine,
Căci Tu-ai miresmele Divine
Şi numai Tu eşti mângâiere
În clipe grele, şi-n suspine! ...

Şi Te slăvesc, şi zi şi noapte
Nu uit lauda, ce-Ţi aparţine
Chiar în durerea ce mă ţine,
Căci prin ea tot mai aproape
Mă aflu Doamne, lângă Tine!

Flavius Laurian Duverna
30 ianuarie 2015