Purtăm Credința în granițe abstracte,
Sub binecuvântarea ploilor de Har
O urcăm pe-o culme, îmbrăcată-n fapte,
Într-un un hotar concret, la Golgota-n Calvar.

Așa-am primit-o, cu Sânge și sudoare,
Curgând fierbinte pe lemnul de durere,
Dăruind la Cruce o Nădejde care
Curge din rană, ca fagurul de miere.

Ne-am născut din Iubire, Ea ne hrănește,
Trupul Și-L frânge, este Pâinea curată,
Prin hrana cerească, noi, plini de Putere,
Înaintăm spre Cer, spre Țara visată.

Isuse ești prețul, în dureri cumplite
Ești Dragostea care le rabdă pe toate,
Ne-ai atras la Tine biruind morminte,
Sfărâmând cu Viața, lespezi de păcate.

Ți-aducem laude-n miresme de tămâie,
Mai fericiți ca noi nu-s oameni pe pământ
Căci Tu ne-ai mântuit, ne închinăm doar Ție,
Ești Dumnezeu puternic, în Iubire frânt.

Acum ne-aduni bucată cu bucată
Să întregești o pâine rumenită-n jar,
Zdrobiți în teascuri, desăvârșiți pe roată...
Îți pregătești Mireasa s-o duci la Altar.

Isuse, Jertfa Ta nu este în zadar,
Prin ea desăvârșești al omului statut,
Ești modelul care, trecând pe la Calvar,
Oferi o împlinire vaselor de lut.

Să trecem pragu-mbrăcați în haine albe,
Cântând Cântarea nouă, fredonând divin,
Uimiți, heruvimi și îngeri să se-ntrebe
„Cine sunt, oare-aceștia și de unde vin?”

Să purtăm Credința, Nădejdea, Dragostea,
La pragul când numai Dragostea rămâne.
Să fim biruitori, Tu ne-ai umplut de Ea
Și ne adăpostești în Dumnezeu, cu Tine.

Amin!