Egiptule, loc primitor,
Si pentru evrei, scapare!
Uneori perturbator,
In foamete indestulator,
Iar plata? O robie mare.

Robie cum n-a fost vreodata
Despre ea multe s-au scris
Cand inima din ceru-Ti Tata,
Priveai povara n-greunata
Si plansul greu de nedescris.

Sa ai grija ce vorbesti
Cand spui ca locuiesti vremelnic
Sa zic, sa nu te pripesti?
Sau ce-ai zis sa implinesti,
Avand un tel temeinic?

Trecut-au anii unul dupa altul
Si –i munca, dar fara altare
Avand totul din destul
Pana le murii ministrul.
Si-acum? O ultim-adaptare.

Adaptare? Dar nu vezi?
Avraam avea altare !
Nu ai timp aici sa crezi
Tot muncind te adaptezi
E munca dar e si mancare.

Iar cand munca se-nteteste
Moise vesteste izbavirea
Totusi deznadajduieste
Caci robia ii orbeste
Impiedecandu-le ascultarea.

Multi au fost dati pustiei
Ca-i greu sa lupti c-o mentalitate
Ce-I fara scoala rabdarii
N-aveau pacea neprihanirii
Ci lupta intre frate si frate.

Un alt Egipt, al lui Avraam.
E greu si de neuitat
Cand foamea este-n Canaan
Cu robi, nevasta si Laban
Se coboara infricat.

Dar se-ntoarce la Betel
Locul partasiilor curate
Cu bogatie dupa el
Ce-o castigase intr-un fel
Din Egipt Domnul il scoate.

Egiptu-i un loc de scapare
Pentru evreii amenintati
De Nebucadnetar, cel mare,
Dar Domnul luase-o hotarare
Sa-i piarda pe cei necurati

Ei spun c-atunci cand au incetat
S-aduca jertfe altor zei
Au dus lipsa, au infruntat,
Sabie trai, ingreunat.
Noi sa nu gandim ca ei!

Iat-un caz nefericit
Se face ultima chemare
Cand Ieremia a prorocit.
Babilonul va fi nimicit
Seraia citeste ultima chemare

Cei ce-or ramane-n Babilon
Si nu vor fi luat aminte…
Vor pieri fara de zvon
C-apoi in rau in Babilon
S-or arunca a Lui cuvinte.

Ramas-au in babilon
Cei cu inimi nemiscate
Nu s-au intors la al lor Domn
Ci cuprinsi d-al lumii somn
Acestia au pierit odata.

Va mai fi un Babilon...
Pacatul din zilele noastre.
Sa iesim..., Isus e Domn!
Si treziti acum din somn
Sa ne pocaim odata!

Doamne ajuta-ne !

Amin