Mai bine este să cauți un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om. (Ps.118:8)

Mai bine e să cauți un adăpost în Domnul
Decât să-ți pui nădejdea în omul muritor;
Neputincios e lutul s-ofere ajutorul
Cum numai Domnul poate, ca Frate iubitor.

Mai bine e să cauți un adăpost în Domnul
Când valurile vieții izbesc în ziua grea,
Nu-i Stânc-așa ca El, mai sigură-ocrotire
Și Voce mai duioasă să mângâie, c-a Sa.

Nu-i om să fie sprijin și pavăză ca Domnul,
Nu-s prieteni mai aproape, nu-i mai fierbinte țel,
Nu-s îngeri, ocrotire, să privegheze somnul,
Nu-i viață mai sublimă, ca viața lângă El.

Dezamăgiri amare-s dovezi fără tăgadă
Că omu-i praf, se trece, doar Domnu-i neschimbat;
Neînțelept e-acela ce-și pune-n om nădejdea
Și uită să se-ncreadă în Cel ce l-a creat.

Viața-ntreagă fie adăpostită-n Domnul
În Stânca lui Israel, Izvorul nesecat
Și bucuria fi-va-n măsura-ncredințării
Pe Brațul neînvins al Celui Ne-nfricat.

Iar când țărâna rece cerși-va-și iar tributul
Și sufletul zbura-va, de tină dezrobit,
Pe veci, preafericiți, cei ce-au crezut în Domnul
Cânta-vor biruința, în El adăpostiți.

Amin