Ȋn Har e liniște adevãratã
Și bucuria n-are nici o patã.
Ȋn Har, Iubirea, dãruind iubire,
Aduce mȃngȃieri și mulțumire.

Ȋn Har, pe-ntinsul plaiului ceresc,
Virtuți alese și preasfinte cresc.
Ȋn mii de inimi ce slujesc Iubirii
Lumina poartã raza nemuririi!

Zadarnice-s chemãrile sordide
Spre cãile nedrepte și perfide.
E stins, e mort al rãului ecou
Ȋn sufletul ce s-a nãscut din nou.

Chiar dacã moartea își întinde-aripa,
Spre Timpul veșnic se îndreaptã “clipa!”
Cãci doar în Har a înțeles “țãrȃna”
Cã s-a fãcut cu Creatorul una!


Botoșani