Plouă Harul cu bucurii divine,
Străluciri din Cer ne umplu inima
Când în mănunchiul facerii de bine
Împletim mireasma sfântă, Dragostea.
Prin mâna-ntinsă spre văduvă și-orfan,
Fluxul din Dumnezeu în suflet lasă
Lapte și miere din Noul Canaan,
Clip-uri din fericirile de-Acasă.
Ștergi o lacrimă, înseninezi un cer,
Ajuți un Crin să înflorească-n vale,
Sunt scrise cu aur Sus în fișier,
Sunt mărturii în fila vieții tale.
Ai simțit ce debordante bucurii
Aduc cu ele faptele-mplinite?
Coboară Cerul, te scaldă-n simfonii,
Unde sfinte te poartă înainte.
Cum fața scumpă a noului născut
Îți răsplătește chinul și nesomnul,
Tot așa simți plata binelui făcut,
O fericire dulce îți dă Domnul.
Ca urmași Samariteanului milos,
Prin Dragoste depunem mărturia,
Cu fiecare pas mai lângă Cristos,
Cu pietre vii zidind Împărăția.
Credința nu-i de simțuri percepută,
S-o facem cunoscută, să se vadă,
Neobosit, o îmbrăcăm în faptă,
Spre-a fi prin noi, cerească ambasadă.
Amin!
Fi binecuvântată! Te-a împrimăverit Domnul!
Amin!
Ajuți un Crin să înflorească-n vale” Ce descriere succintă a faptelor de credință! Și cât de sugestivă! Domnul să vă întărească!