Te ţine Domnu-n palmele-I zdrobite

Te ține Domnu-n palmele zdrobite
De cuiele în ură, în trupu-I țintuite,
Prin jertfa Lui să te salveze
De lațul lumii - iad, să te elibereze.

Te poartă-n sfintele Lui taine,
Ziua și noaptea, ființa Sa nu doarme;
Te poartă-n biruinți, chiar în ispită,
Căci pentru El, eşti ființa cea iubită.

Te cheamă să îți deslușească,
Din Cartea sfântă să-ți vorbească,
Să-I porţi înțelepciunea, tălmăcirea,
Să I te-nchini, să-I înțelegi iubirea.

Îți poartă rugile dincol' de stele,
La tronul milei Tatălui ceresc,
Le mijloceşte-n dragoste, putere,
Făcându-Se chezaș, în dreptu-ți
Să-I înțelegi chemarea: Te iubesc!

Cum răsplătești a Domnului comoară,
Iubirea Lui ce te-nconjoară,
Și bunătata-I-n sfânta pâine,
Purtări de grijă, azi și mâine?

Cum poți rămâne-n nepăsare,
Când din necaz și din durere,
Din greu și lipsuri, strâmtorare,
El mâna ți-a întins făcându-Se:
Eliberare, barcă de salvare?

Te uită deslușit la darul ce-ai primit,
La Domnu-n Golgota ce S-a jertit
Și intră grabnic-n rugăciune,
În ascultare, fapte bune,
Îmbracă haina-albă-a pocăinței,
Și ține-te lipit de Duhul Sfânt,
Puterea în credință!

Sanda Tulics-2 februarie 2015