Calea

Calea spre neprihănire
Care o căutam cu toții
De prin frageda pruncie
Până la sfârșitul vieții,

Este calea cea trasată
Însuși de Domnul Isus;
Ea e strâmtă, nu e lată
Și-n final, sfârșește sus.

Calea aceasta e stropită
Adesea, cu multe lacrimi,
Căci pe ea merg pocăiții,
Cei scăpați de chin și patimi.

Calea aceasta magistrală
Nu se oprește la sicriu,
Ci urcă-n sus pe verticală
Pân' la Dumnezeul viu.

Calea aceasta a pocăinței
Cine vrea să o urmeze,
Trebuie să-și sfințească viata
Și mai mult ca să vegheze.

Căci ispite-s la tot pasul
Cel rău vrea să ne doboare,
Dar tăria noastră-I Isus
Şi-a Lui jertfă salvatoare.

O, Părinte al veșniciei
Azi revarsă a Ta îndurare,
Fii iar, nor și stâlp de foc
Când trecem prin pustiu și mare.

Să nu cădem de oboseală,
Nici în cursa celui rău,
Să ținem calea înainte
Până sus, în cerul Tău.

Dinu Ciolte
02-02-2015