Pe munții mei de vise ninge cu argint,
Raiuri pământești, prinse sub troiene,
Se descompun din ce în ce mai terne
Ca frunze moarte întoarse în mormânt.

Doar unui vis, Isuse, ancorat în Tine,
Îi torc fuiorul și fericită-Ți cânt,
Cu firu-i dulce, leg Cerul de pământ,
El flori de laur pe cale îmi așterne.

E funia Credinței, Nădejdii, Dragostei,
Nici plete de aur, nici de argint nu pot
Să-i destrame firul împletit în trei,

Doar cu ea alături, prin ape-adânci înot,
Mă-ascund în Tine, să văd prin ochii Tăi,
Din Cuvântul Tău mi-e visul întru tot.

Amin!