Acum eşti viu şi pentru mine

Lumina învierii Tale
Îmi luminează cugetul
Să pot păşi pe-a vieţii cale
‘Nalţând spre Tine, sufletul.

Ştiai că sufletu-mi tânjeşte
De dragul şi de dorul Tău
Că pace nu îmi dăruieşte
Nimeni, doar blândul glas al Tău.

Ştiai că-n teamă zăvorâtă
Îmi tremură inima mea,
Fugeam de viaţa mea urâtă
Şi Tu mi-ai dat din viaţa Ta.

Venit-ai, Doamne, după mine
Când eu mă tot îndepărtam,
Ardeam de dorul după Tine
Dar să Te caut, nu ştiam.

Privirea-mi era-nceţoşată
De întristarea mult prea grea
Dar Tu, pe calea-ndepărtată
Venit-ai înaintea mea.

Eram lovit atât de tare
Şi inima din piept mi-ardea,
Dar vocea Ta, mângâietoare
Mi-a alinat durerea grea.

Credeam atunci că mă pierdusem
Şi-am plâns cu sufletul amar.
Deşi nu te recunoscusem
Mi-ai dat un strop din sfântu-ţi har.

Să pot să mă-nţeleg pe mine,
Să ştiu câtă nevoie am
De mângâierile-Ţi divine
Şi de-al iubirii sfânt balsam.

Nimic din viaţa mea trecută,
Nimic nu vreau să mai păstrez!
Vreau viaţa nouă, izvorâtă
Din al iubirii dulce crez.

Acum eşti viu şi pentru mine
Şi-mi dăruieşti frânturi de cer.
Ţine-mă veşnic lângă Tine
Asta e tot ce Îţi mai cer!