Iubitea Ta, Isuse

Iubirea Ta, Isuse, ca cel mai dulce cântec,
În inimă-mi vibrează pe strune de vioară,
Din temnița de lut zăresc pe Cer un petic,
Prin el curge seninul, sufletu-mi înfioară.
Îmi risipește norul ce plouă cu criblură
De mă străpung ca ace, dureri învăpăiate,
Dar nu sunt circuit, ca apa în natură,
Căci Tu le-ai adunat și le-ai purtat pe toate.

Iubirea Ta, Isuse, mă-ntâmpină în poartă
Și mă îmbrățișează cu Raze vii de Soare,
Mă leagă-n părtășie cu frații laolaltă,
În pace ne proșternem la sfintele-Ți picioare.
Este căminu-n care îmi este cald și bine,
Pe masă-ntotdeauna mă-mbie Pâinea frântă,
De trec prin ape-adânci, e brațul ce mă ține,
Pe vârf înalt de munte, ea pardosul înfruntă.

Iubirea Ta, Isuse, nu are-asemănare,
Dar Tu în oameni semeni sămânța ei divină,
De-aceea, înmiresmat este un crin în vale
Și vas de cinste scoți dintr-un căuș de tină.
Căci germenul Iubirii sădit e-n fiecare,
El cere un areal ca pentru floarea rară,
O viață-n Tine Doamne, deplină ascultare
Și cea mai dulce Hrană, din zori până în seară.

Iubirea Ta, Isuse, se va întoarce-Acasă,
Cu snopi de spice grele ca aurul ceresc,
Ca rod al suferinței, în haina de Mireasă,
În sufletele-mamă ai celor care-o cresc.
O, cum Te-ai frânt Isuse, să-mparți Raiul în noi,
Ca roua dimineții, cu lacrimi îl stropim
Să frăgezim verdeața și-n ziua de apoi
Să ne transferi prin Tine în Nou Ierusalim.

Amin!
Ana Haz