Din livezile înalte
Cad petale, cad petale
Cu-nvârtiri întortocheate
Și ciudate rotocoale.
Din azurul atmosferei
Ele-au prins tării de astre,
Iar din dorul depărtării
Strălucirile albastre.
Idealul de pe stele
L-au atins cu linii frânte,
De la visele rebele
Nesupunerile-nfrânte.
Flori căzute cu argintul
Nerecunoscând vreun doliu
Au îmbrățișat pământul
Să-i devină un lințoliu.
Să închege zare-n zare
Țesând fumurile-n nouri
Cu durerile de floare
Doar rămase în ecouri.
Și din soarta lor căzută
De pe piscuri până-n poală
Înflorirea începută
Arătând-o ideală.
Dar se pierd, când ghioceii
Rugile și le-nălțară,
Sângele îl dau să-l beie
Înflorirea-n primăvară.
Cu sămânța lor de gheață
Să ne cheme, să ne mire
De-a-nțelege că o Viață
Dată e pentru Iubire.