Privind la flori ce-au înflorit

Privind la flori ce-au înflorit
A prins din mers a înțelege
Că acela-i timpul potrivit
O floare pentru a culege...

Călcând agale pe cărare,
Atras de una s-a simțit,
Era chiar raza lui de soare
Și cea mai demnă de iubit...

Cuprins-a întregul univers
Compus din două inimioare
Să-l înconjoare cu un vers
Încununat cu lăcrimioare...

Acum, în drumul spre lumină
Însuflețiți sunt de speranță
Că Cel ce viețile le îmbină
Le dă și viața din Viață,

Și din putere în putere
Le va întări pașii pe cale
Și când vor trece prin durere,
Și când vor fi căzuți în vale...

Și în necaz, și-n bucurie,
Și-n tot ce le va sta înainte,
Căci drumul către veșnicie
E în mâna bunului Părinte.

În jurul lor revarsă Cerul
Mănoase binecuvântări
Descoperindu-le Misterul
Ce întrece orice așteptări...

O Taină bine tăinuită
Și împlinită În Hristos...
Cu Ea li-i inima unită,
Ea-I țelul viu și glorios!

Pășind pe-a vieții lor cărare,
Uniți la timpul potrivit,
Un grădinar și cu o floare
În veci sunt de nedespărțit.

04/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)