M-am aşezat în prag de seară

M-am aşezat în prag de seară
De-al zilei necaz, greu trudit...
Şi în genunchi mă plec zdrobit
Căci sufletul vrea să Îţi ceară
Iertare Doamne-n ce-s greşit!

Prin mila Ta, nespus de mare
Să-mi torni în suflet alinarea,
Să simt cum binecuvântarea
Tu Ţi-o reverşi, prin îndurare
Căci numai la Tine-i iertarea.

M-am aşezat, scăpat din fugă
Cu mâinile-ntinse-nspre cer,
Ca-n haru-Ţi mare să nu pier
Ci mai degrabă-n sfânta rugă,
Puteri să-mi dai, la care sper!

Să-mi pot purta în lupta mare
Coiful cel sfânt, al mântuirii
Sub Scutul scump al războirii
Cu firea-mi cea răsculătoare
Sub Platoşa... - Neprihănirii -. . !

Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2015