“ Frații mei, sã nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos,
Domnul slavei, cãutȃnd la fața omului.
Dumnezeu stã împotriva celor mȃndri, dar dã har celor smeriți.”
(Iacov 2:1 și 4:6)



Cȃnd vrei cinste și onoare pentru stãruința ta,
Ce cununã te așteaptã? Nu fac și pãgȃnii-așa?

Când te urci pe scara lumii, firii sã te faci model,
Cum te va privi Stãpȃnul? Cei lumești nu fac la fel?

Când a ta necuviințã a rãnit și-a-ndepãrtat,
Cum vei sta în fața Celui de mãrire-nconjurat?

Nu privi cu nepãsare cãutãrile mȃndriei,
Judecata va fi asprã la venirea veșniciei!
Dacã-n tine arde dorul sã te ‘nalți mai sus de toți
Nu ești demn de-a Lui iubire și de numele ce-l porți!

Pleacã-te-n genunchi, sub cruce, ia prosopul, iubitor,
Ȋn lucrarea de slujire fii smerit și rãbdãtor!
Sã cuprinzi cu-a ta iubire, în lumina ce-ai primit
Și pe cel ce nu ți-e rudã, și pe cel ce te-a rãnit!

Dumnezeu dã harul vieții celor drepți, celor smeriți,
Celor ce privesc la Domnul, nu la fețele de “sfinți!”

Lasã dorul de mãrire, laudele și mȃnia,
Cãci pe mulți i-a prins cãderea, cȃnd au îndrãgit mȃndria!
Fii umil și drept, ca Domnul, sã te rogi, sã duci poveri,
Sã înveți, s-ajuți, sã mȃngȃi și, nimic, tu, sã nu ceri!

Sã fii gata de jertfire, sã veghezi, sã fii curat,
Ȋn durere și-n cȃntare, pocãit adevãrat!
Doar atunci vei fi cu Domnul, și Cristos va fi cu tine
Și-n umblare, și-n slujire, dacã ești smerit, creștine!


Florești, Cluj