Motto: ""Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi,
și cîmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot
mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura in Dumnezeul mântuirii mele!""Amin! Habacuc 3:17,18.

Sunt mulți necredincioșii ce nu pot sa priceapă
Că numai Dumnezeu ne-a scos din groapa fără apă;
Ne-a prins de mâna dreaptă și sus ne-a ridicat,
El ne-a adus la viață, și-n Hristos ne-a iertat.

Eu eram sortit pieirii, mort în pămanteasca fire,
In lumea asta păcătoasă, plină de nelegiuire;
Mă afundasem în noroi și nu mă mai puteam ține
Că-n prăpastia ce eram, veneau valuri peste mine.

Obosiți mi-erau genunchii, mâinile slăbănogite,
Mă apăsa tot mai adânc, tăvălugul de ispite;
Mă zbăteam neputincios, însă eram strâns legat
Cu frânghia, de minciună, și cu lanțuri, de păcat.

Am strigat din groapa morții, cu privirile spre cer:
"Doamne, ai milă de mine, și nu mă lăsa să pier!
Izbăvește-mi Doamne viața, că păcatul m-a robit!
Fă-mă, Doamne, iarăși slobod, că de rele-s cetluit!

Legăturile-s prea tari, și poverile-s prea grele;
Singur n-am nici-o putere, Doamne, scapă-mă de ele!"
Și Dumnezeu s-a îndurat, și în urma rugăciunii,
Prin Hristos, m-a izbăvit de robia stricăciunii.

El m-a scos din întuneric și-a rupt lațurile morții
Și mi-a pus în ochi lumină, spulberând negura nopții
Ca să văd Calea cea sfantă înspre cerul luminos,
Cea pe care umblă sfinții și toți frații în Hristos!

Ce miracol! Ce minune! Dumnezeu când mi-a răspuns,
Linistea și pacea sfantă până-n suflet m-a pătruns!
Și în marea-mi bucurie, am știut, și am simțit
Căci Hristos trăiește-n mine, și în El am biruit!

Acum, chiar dacă smochinul nu ar fi ca să-nflorească
Și nici vița, nici măslinul, nu ar fi să mai rodească;
Și de s-ar usca tot câmpul, pomii n-ar mai face poame,
Oile flămânde-n staul, chiar dac-ar pieri de foame,

Eu tot voi slăvi pe Domnul, Stăpânul a toate cele!
Bucura-mă-voi în Domnul, Stânca mântuirii mele!
Lăuda-voi al Său Nume, în mijlocul adunării,
Pentru bunătatea Lui de Părinte-al îndurării!

Mi-a schimbat groapa cu stânca, tânguirea-n veselie;
Mi-a dezlegat sacul de jale și m-a încins cu bucurie,
Ca inima mea să-I cânte Acelui ce m-a salvat:
"Glorie! Slavă! Aleluia! In veci de veci, fii lăudat!"
Amin!