Copilărie Veșnică

Mai ieri eram copii jucându-ne-n țărână,
Scobind câte-o groapă, crezând-o chiar fântână.
Pe-un băț stăteam călare, deciși noi îl struneam,
Și calul era tare, frumos și năzdrăvan...

Prin ploaie prin pâraie făceam un stăvilar,
Vaporul de hârtie să meargă către far.
Doamne, Doamne era Tatăl, serios, încruntat,
Concurent cu bau-baul, cel temut, înnorat!

Mai apoi în Scriptură, Fiul Scump L-am găsit,
Ce-a murit sus pe cruce, ne-a iubit, mântuit.
În cântări luminoase cu copii de-mpărat,
Am crescut și în viață, rând pe rând, am plecat.

Azi privim cu mirare, către timpul ce-a curs,
Și am vrea doar o dată, să mai facem recurs...
Preț să dăm iarăși clipei, chibzuind înțelept,
Și trăind în lumină, alegând drumul drept.

Cu răbdare, credință, și un pic de surâs,
Mai lipiți strâns de Domnul, în dureri sau în plâns.
Și lăsând umilinței să domnească un tron,
Când succesul în viață, e la cântec, ison...

O, ce mare minune, dar ceresc fără preț,
Dumnezeu ne ascultă, gest sublim și măreț:
El în cer, veșnicia, ne-o va da drept cadou,
Să străbatem iar timpul, să fim tineri din nou!