La munte, la bunici


Stau pe o pajişte înflorită
Sus, la munte, la bunici;
Stau în pace şi-s tihnită
Cerul, îl privesc de aici.

Sunt atâta de aproape
Norii albi, parcă-s de vată
Însă mâna mea nu poate
Să-i atingă, niciodată

Braţul Domnului îi ţine
De soare să ne ferească
El îi plimbă, El îi pune
Pe noi, să ne ocrotească

Stau în linişte, privesc
Cerul pur şi minunat
Şi la Domnul mă gândesc
La toate, câte a creat

Frumuseţi nemaivăzute
Eu cu ochii mei privesc
Păduri mari şi înverzite
Ce munţii împodobesc

Liniştea-i atât de mare
Cerul, atât de senin
Toate I-aduc închinare
Domnului, măreţ, divin

Pajiştile înflorite,
Mii de flori înmiresmate
Ierburi proaspete, cosite
Duc mirosul lor, departe

Munţii falnici mă încântă
Cerul parcă-l sprijinesc
Iar natura toată, cântă
Pe Domnul Îl preamăresc!

Amin

Câmpia Turzii, 3 februarie 2015