Zorii-și mijesc purpuriul

Zorii-și mijesc purpuriul
Orizontului în față,
Marea-și plimbă argintiul
Aruncând valuri în ceață,
Noi ne plângem timpuriul
Ce se evaporă din viață,
Dezgolind parcă pustiul
Nins de-o altă dimineață

Și încă-un vers se înfiripă
Printre versurile vieții
Ce se-apropie în pripă
De-acei zori ai „Dimineții”,
Care-aduc ultima clipă;
- Infinitul libertății -
Ce tot strânge sub aripă
Pe toți fiii Eternității.

08/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)