Istorie însângerată

Mi-e inima tristă, mâhnită
Şi sufletul mi-este zdrobit,
De cât Doamne-ai suferit
Sub ura, ce-a fost pornită
Prin gloata cea amăgită,
Strigând, de-a fi răstignit!

Nu au vrut contemporanii
Să ştie de-a Ta întrupare
A Duhului Sfânt în creare...
S-au unit cu toţi duşmanii
Cu vrăjmaşii lor, Romanii,
’N-acea crudă condamnare.

Au cerut blestem să cadă
Sângele-Ţi care-L doreau,
Când prin Pilat... judecau,
Peste-a lor... naţie-ntreagă
Cea mai straşnică dovadă -
Astfel, ei, de vinovaţi erau.

Şi-a venit blestemul mare
Peste-a lor scumpă Cetate
Ce de pieire-a avut parte...
După-o lungă înconjurare
Pusă la grea strâmtorare...
Prin mari lupte-nverşunate.

Dar Tu, Doamne, alt popor
Ţi-ai ales dintre popoare -
În Jertfa-Ţi cea salvatoare,
Şi-acum eşti, , Mântuitor! “
Şi-ai o Turmă, i-eşti Păstor,
Şi-o porţi în iubirea-Ţi mare!

Flavius Laurian Duverna
12 februarie 2015