Ţi se topesc dorințele în pustiul durerii?
Nu-ți ajung ochii sã plȃngi?
Te strivește dorul sufletului tãu?
Cautã-te în Iubire și nu dispera!

Nu pleca din Luminã!
Nu pleca din Iubire!

Rãmȃi pe drumul Iubirii,
în Inima Veșniciei,
și-n noaptea rece, ori ziua bunã,
iubește pȃnã la capãt.
Sã nu te cuprindã focul urii,
cãci fãrã Iubire nimic nu mai este întreg.

Pleacã-ți ființa în fața iubirii divine
și lasã Luceafãrul zorilor
sã ardã în lumina ochilor tãi!
Numai iubirea îți umple golul din tine
cu lumea cealaltã,
cu întinderile cerești
luminate de cȃntec și închinare!

Iubirea te înfãșoarã cu lanțuri de foc
și brȃie de flori;

Iubirea te poartã pe aripi de dor;
Iubirea te ascunde în soare și nor;

Iubirea te ține în mijlocul aștrilor;
Iubirea te poartã pe stele;

Iubirea picurã mirul în suflet,
zidește inima în palme,
și scaldã obrazul în lacrimi;

Iubirea plȃnge roua în gene;
Iubirea cȃntã inima în har;

Iubirea sãrutã mȃna Izvorului Vieții!
Iubirea rodește iubire!

Cȃt de mare ar trebui sã fie
o inimã omeneascã,
sã cuprindã Iubirea?

Credința și Speranța
rãmȃn în cortul pãmȃntesc;
numai Iubirea
te cufundã în veșnicia bucuriei,
ca sã nu lipsești
de la Marea Ȋntȃlnire cu Domnul!

Rãmȃi, suflete, totdeauna,
în Iubire!
Nu pleca din Iubire!

Cãci dacã ai pierdut Iubirea,
ai pierdut totul:
şi aici,
şi-n veşnicie!


Botoșani