Au scris poeții fără număr
Despre-o iubire trecătoare
Când ea privindu-i peste umăr
Pleca de ei în depărtare.

Numai în lacrimi îi lăsase
Și-n suflete fără putere,
Iar mâinile ei mlădioase
Le-a fluturat la revedere.

Ah, cum sărmanii se încântă
Că nu au mai ajuns la nuntă
Și-au fost pecetluiți cu trântă
În dragostea lor întreruptă.

Și cum se plâng ei, înțepații,
Că viața deveni nimică
De-un trandafir ce-avea relații
Însă și gheare de pisică...

Eu știu ce e Iubirea totuși,
Dar nu din vers și auzite
Poate nu mi-a ieșit în lotuși
Din valurile liniștite,

Poate nu are două stele
În loc de ochi blânzi de femeie,
Dar sunt preamulțumit că ele
Nu m-au trăsnit din curcubeie.

Și vreau să spun c-aceste boale
Ce cu Iubirea-s încurcate
Sunt alergare după poale
De cățelandri prinși în haite.

Bocește obosit flăcăul
Că alungat a fost din goană
Când ea rămase cu dulăul
Mai tare-n colte și în toană.

Toate voroavele aceste
Cu dramele prin ascunzișuri
Sunt aiureală de poveste
Din hărmălaie de tufișuri:

Iubirea este doar curată
Și sinceră cum este Cerul,
Iar inima ta înălțată
Primește numai Adevărul.

Iar sufletul ce îți răspunde
Nu este mască măzgălită
Și-n șiretenie n-ascunde
Privirea sa împotmolită.

Iubirea este sănătoasă
Nu maladie doar tușindă
Că luminează-ntreaga casă,
Dar nu doar un cotlon din tindă.

Ea este doar înălțătoare
Dând o credință-n veșnicie
ȘI dacă floare e - e floare
Nu o holeră de pustie.

Iubirea este fericire
Ce viața ți-o iradiază
Căci Dumnezeu este Iubire
Și El o binecuvântează.

Iubirea e pe-ntreaga viață
Și nu pe-o oră de minciună
Disprețuind ochiul de piață
Ea poartă Dragostea-n cunună.

Iar cei ce-și caută tot leacul
De la dorințele nepline
Poate-nțeleg c-acesta dracul
I-a râs cu coada între vine.

Băloși mai susură că-i dulce
Și-așa vor bea și mai departe...
Ei niciodată n-or să urce
Cu Dragostea ce n-are moarte.

Și cât nu vor scânci în versuri
Despre iubiri nefericite -
Iubirea-n sfinte universuri
Au încurcat cu gropi bâhlite.