Sunt frânt de atâta mers pe jos
Cu tălpile trudite prin țărână...
Însă destinu-mi luminos
Mă ține drăgăstos de mână,
Și-așa-mi port crucea, și-s voios,
Și fața mi-i mereu senină,
Căci ținta mea este Hristos,
De El mi-e inima preaplină
Și Duhu-atât de călduros
Mă scaldă-n pace și lumină
Și merg nespus de bucuros
Când simt prezența Lui divină
Iar mersu-i tot mai glorios
Spre Gloria cea deplină.

Ioan Hapca / 18/02/2015