Am obosit aicea, jos
Am obosit aicea, jos
Și aș vrea să zbor spre soare,
Dar lutu-acesta întunecos
Se ține de altfel de hotare.
Mi-e inima voioasă dar trudită
De așteptări și privegheri,
Luptând cu-o fire răzvrătită
Ce-i vie azi și-am răstignit-o ieri.
Cu tălpile trudite prin țărână
Urmez destinu-mi luminos
Ce-mi ține sufletul de mână
În preajma lui Isus Hristos...
Mă prăbușesc și cad în mine
Dar nu gust tremurul de frică!
În mine întotdeauna vine
Preasfântul Duh și mă ridică...
Mă-aplec sub cruce bucuros
Pe-o cale vie de lumină
Și calc pe urma lui Hristos,
Gustând din pacea Lui divină
Și mersul meu e glorios
Umbrit de gloria Domnului
Chiar și țărâna cea de jos
Se bucură de slava Lui!
Nu-i drum niciunde mai frumos
Ca drumul crucii, prin credință,
Nici domn ca Domnu Isus Hristos
Ce ne dă propria-I biruință;
O biruință asupra morții
Și-asupra marelui vrăjmaș
Ce-a stat mereu în calea Porții
Spre Sfântul Tatălui Locaș.
O, chiar de trupu-mi cade frânt
De privegheri ori alergare,
Cu duhul mai vioi mă-avânt
Spre-a-mi împlini sfânta chemare.
18/02/2015*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Fiţi binecuvântat frate Ionică, poeziile dumneavoastră ne aduc aminte că avem de dus o luptă dar în acelaşi timp ne îndeamnă cu putere să privim spre Cel ce poate netezi cărarea sub paşii noştri.
”O, chiar de trupu-mi cade frânt
De privegheri ori alergare,
Cu duhul mai vioi mă-avânt,
Cu Domnul, spre-ale Lui hotare. ”
Domnul sa fie binecuvantat!
In bunatatea Lui avem biruința.
”Nu-i drum niciunde mai frumos
Ca drumul de credință
Nici domn ca Domnu Isus Hristos
Ce ne dă propria-I biruință;”
Domnul sa te binecuvinteze.