Metamorfoză
Chiar dacă cerul astăzi e'nnorat,
Și punga de victorii este goală,
De notele-n carnet le ascunzi sub pat,
Să nu te dai iar de sminteală...

Chiar de mâncarea n-are gust,
Și în stomac ai ca o piatră,
Iar soarta te aruncă în dezgust,
Să n-asculți disperarea iar cum latră...

Chiar de prietenii te lasă iar uitat,
Rezervă, cauciuc doar în necaz util,
Durerea de se-ntoarce, refren necăutat,
Să n-o lași ca să-și facă în inimă palat.

Cufundăte-n natură, magia de culori,
Ți-aduce alinare, surâs, frumoși bujori...
Petale, fluturi, gâze, chiar palide ninsori,
Purta-vor viață-n suflet, surâs de mii de flori!

Izvoarele ce cântă, și pietre șlefuiesc,
Reflectă veșnicia, și ochii fericesc. .
În soarele ce-apune, cu flăcări în tării,
Din nou, tu vei culege, suave bucurii

În rugă, calm, în șoaptă, vorbind doar cu Isus,
Găsive-i un prieten, fidel, în ceruri sus...
Din piatră zgrunțuroasă, găsită lângă drum,
Un diamant în ceruri, te face El acum!