E vremea cercetării

Aştern azi, rugăciunea pe Altar
Şi peste mine-mi pun răbdarea.
Păşesc grăbit, hotar după hotar
Dorind să vină Tată, rezolvarea.

Las glasul meu ca să Te strige
Şi-atunci mă prăbuşesc plângând.
Căci numai mâna Ta... m-atinge
Mă mângâie... cu dor vorbind!

E vremea cercetării Tale Sfinte
Puternic simt în duhul meu.
Îmi curge lacrima fierbinte
Pe care-o ştie numai Dumnezeu.

Zidesc Cuvântul Tău în mine
Doar cu puterea ce mi-o dai.
Privesc Lumina care-mi vine
Prin Haru-Ţi Sfânt Ce-l Ai!

Mă văd biruitoare doar în Tine
Căci Tu, Eşti Dumnezeul Meu.
Tărie am prin braţul ce mă ţine
Iar izbăvirea... mi-o dă Fiul Tău.

Cuvântul Tău îmi dă multă lumină
Ca să-nţeleg cum să trăiesc.
Doar El, m-a scos fără de vină
Prin Tine, Doamne, ca să cresc!

El, Duhul Sfânt, ţărâna cercetează
Şi haina albă doreşte să mi-o dea.
Isus... cu îngerii El, mă veghează
Să pot călca în „Împărăţia Sa”.


Amin, Amin!