IMPLORĂM IERTARE

Venim cu umilință 'naintea feței Tale
Și recunoaștem, Tată, că uneori pe cale
În loc să promovăm principiile-Ți sfinte
Ne-am promovat pe noi cu sute de cuvinte....
În loc să practicăm ce Cartea ne învață
De multe ori gustăm din palida povață
De-aceea constatăm cum încercări și drame
Ne-mpiedică să punem lumină în programe
Au fost împrejurări când ruga înălțată
Nu a purtat amprenta de stare-nfierbântată
Și nu am spus la prieteni ce har, ce-nviorare
Rezultă dintr-un crez testat în încercare.
Ne cerem iar iertare că n-am fost cum ai vrut,
Că am uitat că ești și pavăză și scut
Luat-am hotărâri și nu au fost ținute
Și-am renunțat la planuri în lacrimi concepute.
Am neglijat altarul și-am invocat motive
Care-au produs fisuri în munci și-n perspective
Mai apelăm odată la marea-Ți îndurare
Chiar de va fi-nsoțită de vorbe cu mustrare.
Să revenim la starea de sfântă demnitate
Decizii vom lua și nu ne vom abate
Din calea care duce la veșnice izvoare
Și vom urca spre culmi de-adâncă ascultare.

George Cornici/21 Februarie, 2015