Mi Te-ai născut, Isuse, într-o iesle,
În vremurile de restriște și de-amar,
Apoi crescut-ai printre cuie, șipci și tesle
Și Te-ai făcut un priceput tâmplar.

Menirea Ta nu fuse, însă, asta,
Căci Tu erai de neam din Dumnezeu
Și ai venit, Isuse-n lumea asta
Să împlinești în Tine planul Său.

Pe-o vreme nemiloasă și haină
Nu Ți-au făcut un loc unde să vii
Și parcă văd Maria cum suspină
Și casele cum parcă sunt pustii...

Și văd că nimeni astăzi nu se-ndură
Cum nimeni nu s-a îndurat atunci
Și cum în case loc nu Îți făcură
Să vii pe lume printre ai lor prunci.

A fost o vreme, Doamne, când bătusei
Să intri și la mine-n adăpost,
Dar Te-am lăsat la ușă-n așteptare
Continuându-mi viața fără rost.

M-am dus în lume și-am uitat de Tine,
Dar Tu, Isuse, Tu nu m-ai uitat,
Ai stăruit vrând ca să intri-n mine
Și – în sfârșit - și eu Te-am ascultat.

Când Ți-am deschis ai pus în mine pace
Și binecuvântări sfinte, cerești,
Ai spart în cioburi vechea mea viață
Și-acuma Dumnezeul meu Tu ești.

AMIN!