Într-o noapte la Isus
A intrat un fariseu,
L-a trezit din somn și-a spus:
„Doamne, -s un fruntaș iudeu.
Nicodim eu mă numesc
Și aș vrea să-Ți spun deschis
Că eu Te mărturisesc
Ca pe-un Drum spre Paradis.
Ești un fel de-nvățător,
Fiu de Tată Creator.”

Isus i-a răspuns așa:
„Nicodime, dragul Meu,
Raiul nu îl poți vedea
Dacă nu te naști din nou.”
Zis-a Nicodim așa:
Rogu-Te a mă ierta,
Dar mai pot eu a intra
În pântece la mama?
Eu sunt om bătrân de-acum
Și sunt la sfârșit de drum.”

Isus i-a vorbit di nou:
„Eu îți spun adevărat
Că de nu te naști din nou
Din apă și Duh curat
Tu în Rai nu poți intra.
Păcătoasă-i carnea ta,
Dar Duhu-i nădejdea ta,
El te scapă de-orice rău
Dacă crezi în Dumnezeu
Și te-ndrepți pe Drumul Său.

Ce ți-am spus nu te mira
Nici nu-ți pară prea pe dos:
Vântul suflă-ncotro vrea
Și-auzi vuietul nervos,
Dar de unde vine el
Și unde se duce iar
Este-o taină de oțel:
Nimeni chiar n-are habar.
Tot la fel cu-acela ce
Din Duh nou născut el e.”

Nicodim n-a înțeles
Și Isus i-a spus pe drept:
„Tu ești dascălul ales,
Cum de nu ești înțelept?
Noi mărturisim ce știm
Și vorbim ce am văzut,
Dar voi credeți că mințim
Sau poate ni s-a părut.
N-ați crezut ce-i pământesc,
Cum veți crede ce-i ceresc?

Și-apoi nimeni n-a urcat
În Cerul cel sfânt de sus,
Numai Fiul Preacurat
Care-n lume-a fost adus.”
Fiului Preasfânt din cer
De-astăzi viața mi-o ofer
Ca să facă El din ea
Slava Tatălui și-a Sa
Și Îl rog ca pururea
Să conducă viața mea.