Mamă, tu nu ești doar un simplu nume,
Două silabe, cel mai ușor cuvânt,
Tu ești o jertfă arsă-n întregime,
A Paradisului miresmă, pe pământ.

În tine e mormântul suferinței
Dar și un plai cu flori ca în poveste,
În tine-s rădăcinile Credinței,
Izvor de mângâieri în tine este.

Ești brazda Iubiri-n care Dumnezeu
M-a pus să cresc pentru Împărăție,
Dulce Canaan e mamă, glasul tău,
Lacrima în rugi, ploaie timpurie.

Pe brațul tău de rugăciune sfântă,
M-ai legănat cu-aceeași duioșie,
Din prima zi, până sunt nins la tâmplă,
Cu-atâta drag, cum doar o mamă știe.

Ești soarele care coboară din zenit,
Mai jos de nor, să-mi lumineze fața,
Îmi ești balsamul atunci când sunt rănit,
Ești zâmbetul care-mi redă speranța.

Poate ți-am fost cândva, un spin pe frunte,
O pată pe obraz, lacrimă arsă,
Dar nu s-a stins dragostea ta fierbinte,
M-ai așteptat să mă întorc acasă.

Mamă, mamă dragă, floare între flori,
Rază între raze, oază de alin,
Cu undele sacre, feeric mă-nconjori
Să-mi transformi în zâmbet, un amar suspin.

Nu este mormânt, chipul să-ți îngroape,
Cu mine-i viu secundă de secundă,
Din pasul următor, mă cheamă aproape,
E-un curcubeu, în brațe să mă prindă.

Mi-e dorul tău albie nesecată,
Susurânde lacrimi scaldă malul, sus,
Mamă mi-ai dăruit iubirea toată,
Care m-a condus pe urma Lui Isus.

Țin trăirea ta cucernic îndreptar,
M-ai sfătuit prin al Vieții Logos,
Simt lacrima ta în ploile de Har,
Mamă, suntem împreună în Cristos.

Amin!