Deschide ușa, suflete trudit!
De-ai obosit pe cale, în lupta ta cea mare,
Când nu mai poți, tu strigă: „Isuse, dă-mi salvare!”
Deschide-acuma, nu-L lăsa mâhnit!

Deschide ușa, suflete trudit,
Căci Domnu-ți bate-n poartă de-o veșnicie, poate
Nu-L mai lăsa s-aștepte, dă-I drumu-n casă, frate!
Primește Viața, suflet obosit!

Deschide ușa, suflet pocăit!
Adu-ți, acum, aminte de multele-ți păcate
Și spune-I Lui: ”Isuse, mă iartă, Împărate!
Lumina lumii, fii binevenit!”

Deschide-I ușa Domnului iubit
Și nu-L lăsa să plece, ci spală-L pe picioare,
Cu inima smerită, umil să-I ceri iertare
Deschide-I, că e trist și obosit!

Deschide ușa, frate preaiubit,
Aceluia ce-ți cere doar adăpost și pâine
Și niciodată-n viață să nu-I spui: „Vino mâine!”,
Ci spune-I dulce: „Fii binevenit!”.

Deschide ușa, frate mântuit
Și nu-L lăsa să plece, că-I obosit și zice:
„Privește-Mi rănile de cui și urmele de bice
Deschide-Mi ușa! Iată, am sosit!”.