Am fost aspru pedepsită
cu plecarea mea din rai,
șarpele se mai târăște
liniște Te rog să-mi dai...

N-am avut curaj atunci
să Îți cer firesc iertare,
c-am mâncat din pom oprit
fără pic de remușcare...

Cerul s-a pornit a plânge
c-am găsit la altul vină,
viermele mușca din măr
și lovea în rădăcină.

N-am știut ce-i ascultarea
și-n blestem cade pământul,
buruienile-i trag seva,
pângărit a fost Cuvântul

Cu sudoarea frunții mele
dospesc pita unei zile
și mă frâng ca trei nuiele,
când dau naștere copilei...

Pe Adam îl doare coasta. .
iar femeia nu-l ascultă,
amândoi își duc povara
c-au călcat sfânta poruncă.


februarie 2015

Camelia Cristea