De ziua ta, măicuţă

De ziua ta, măicuţă, natura înviază,
Se-arată ghioceii, şi fetele visează...
Şi mieii zburdă-n curte, şi puii cloşca-i cheamă,
Chiar şi Grivei e vesel, şi iute-o ia la goană !

Şi tata şuşoteşte, secret de toţi ştiut,
Ascunde trandafirii ce ţi i-a pregătit...
Vrea să îţi dovedească, de parcă tu n-ai şti,
Cât eşti de importantă, cum ştie el iubi !

Dar dincolo de toate, în suflet te-nfioară,
Serbarea cu copiii, ce-i mai târziu, diseară...
Eşti mândră de copiii ce se trudesc să cânte,
Să-ţi spună poezia, cadou să te încânte !

Căci i-ai crescut cu trudă, şi lacrimi, tu, mereu,
Vărsat-ai în odaie, vorbind cu Dumnezeu...
Şi-acum eşti fericită, să-i vezi cuminţi şi mari,
Şi credincioşi în Domnul, creştini umili, dar tari !

De ziua ta, măicuţă, slăvim pe Dumnezeu,
Că-n dar ne-a dat o mamă, ce ne-a iubit mereu.
Şi-n muncă, sacrificii, ne-a pus pe drumul drept,
Să Îl iubim pe Domnul şi traiul Înţelept...

Şi ne simţim chiar bine, să te cinstim şi noi,
Şi lacrimi te îneacă, din ochi ţîşnesc şuvoi,
Ca semn de împlinire, emoţii, mulţumiri,
Lăsat nouă de Domnul, ca omeneşti trăiri ...

Astfel, crescând iubirea, în casă, între noi,
S-o ducem şi la alţii, albine ce fac roi...
Şi viaţa să ne fie frumoasă, liniştită,
Ca ziua mamei astăzi, de flori împodobită !