Mă doare secunda ce trece grăbită
Şi fără foloase s-a dus
Şi lacrima iarăşi uitată pe gene
Şi gândul ce nu a fost spus...

Mă doare iubirea ce plânge uitată
Afară în ploaie şi vânt
Şi-aşteaptă... aşteaptă o inimă bună
S-o umple de soare şi cânt...

Mă doare când văd nepăsarea
Cum oameni transformă în gheaţă...
Seninul mă doare ascuns uneori
De nori, de furtună, şi ceaţă...

Mă doare cântarea ce nu am cântat
Şi ruga rostită în grabă...
Mă doare Cuvântul rămas necitit
Când Duhul de Tine întreabă...

Mă doare durerea din trupul plăpând
În nopţile lungi şi pustii
Când strig către Tine, Părinte din slavă
Sperând că m-auzi... c-ai să vii...

O, câtă durere mă-ncearcă în viaţă
Cum oare-aş putea suporta
De n-ai fi Tu, Domnul ce-aduci mângâiere,
Prin Harul şi dragostea Ta!

Vulcan-14-02-2014
Mary