LUPTA CEA BUNĂ
Nu e o frământare născută din probleme
Și nici nu e rutină ascunsă-n obicei
Ci e o bătălie să-nvingem multe scheme
Aduse cu-ndrăzneală de fioroșii lei.
Urcușul spre Cetate ne cere sacrificiu
Mereu să ne-amintim de Fiul răstignit
Gustăm și din pelin, gustăm și din deliciu
Voind supremul scop să fie-ndeplinit.
Obstacole ivite în drumul spre răsplată
Nu pot să stingă cucernicul avânt
Ieșim biruitori din starea complicată
Păstrând promisiunea din sfântul legământ.
Când valuri dau năvală corabia s-o rupă
Primim noi energii, ‘nainte, să vâslim
Toți ce-L sujim pe Rege, alcătuind o trupă
Cu hrana din Cuvânt, tot timpul, ne-ntărim.
Chiar uriași să vină să-nfrunte-ncredințarea
Cutezători răspundem: ” Cu noi e un Viteaz
Ce schimbă-n sărbătoare sublimă, întristarea
Și-aduce bucurii dintr-un adânc necaz.”
Nu prin noroc străbatem incintele minate
Plantate de agenți ce-ar vrea învinși să fim
Ci ne ghidează Lumina din divinitate
Tot timpul cât spre Slavă, neînfricați, suim.
A fost numită dreaptă, a fost numită bună
Căci la sfârșitul ei ne-așteaptă un trofeu
C-al nostru Salvator a vrut în noi să pună
Un dor desăvârșit, nestins de Dumnezeu.
George Cornici/2 Martie, 2015