Trecem prin viață...dar trecem dormind!
Am uitat cine suntem, am uitat să mai fim.
Privim spre veșnicii, dar rămânem privind.
Știm că mergem spre nimic...cu toții știm.

Orele trec, zile, săptămâni, luni și ani...
Toate trec, până și noi îmbătrânim,
Iar oamenii buni sunt din ce in ce mai rari.
În loc să-i prețuim, cu tăcere îi acoperim.

Dumnezeu? Cu toții am auzit de El...
E trist că am uitat cui îi datorăm viața,
Isus a venit pe pământ ca un miel,
S-a jertfit pentru noi, cei cu inima ca gheața.

A murit încet pe-o cruce dar a inviat!
Apoi s-a ridicat la cer, dar a promis
Ca va veni din nou asa cum a plecat.
Ura a pierdut iar Dragostea a câștigat!

"Mereu te aștept sa vii Isuse,
Ca sa ma strângi la pieptul tău,
Sa mă cuprinzi cu dragostea Ta dulce,
Sa pot trăi...sa pot uita de orice rau."

Așa spunea cândva un trist copil ...
Ce-n suflet îl purta pe Dumnezeu,
Pe chipul lui era mereu un cer senin,
Isus era cu el mereu, la bine si la greu.