“Mai bine cel bun la suflet, decȃt cel îngȃmfat.” (Eclesiastul 7:8)


Parcã mai ieri “mergeai venind”
Ȋn încãlțãri de gumã,
Dar astãzi porți papuci "de-argint"
Nu mai aștepți, sfios, la rȃnd:
Ești “plin” de-nvãțãturã.

Cu cei “de rang” te însoțești,
Cu cei ce-au mintea “treazã”:
Cum poți, doar tu, sã reușești
Sã faci “de toate”, ca-n povești,
Și sã te vezi “de vazã?”

Coboarã de pe “tronul” ‘nalt
Ȋn praful umilinței,
Sã știi de unde ai plecat
Și cȃt mai ai de învãțat
Pe calea pocãinței!

Nu școala, darurile, banii
Te fac mai bun, sau mai cu har.
Dacã-ai pierdut, de-acasã, anii
Și stai la bȃrfã și zȃzanii,
E toatã munca în zadar.

Tu, care ceri neprihãnirea,
Pe tine, cȃnd o sã te-nveți?
Nu mai lãsa la cȃrmã firea
Cãci dacã nu-nțelegi menirea
Ești doar un ghimpe de scaieți!


Florești, Cluj