SĂ POT...
Să pot să strâng mărgăritare
Ce-s prețuite de-mpărat
E o dorință arzătoare
Ce-n ființa mea s-a așezat.
Să pot cânta o melodie
Ce poartă vești din Paradis
E o comoară-n visterie
Conform cu ce-i în Carte scris.
Să pot învinge nepăsarea
Ce-așa perfid s-a cuibărit
Însuflețesc încredințarea
În Cel ce fost-a răstignit.
Să pot să dau povață clară
Pribeagului ce s-a-ncurcat
Îi cer să port a lui povară,
Îl chem la harul revărsat.
Să pot menține legătura
Ce s-a format cu-al meu Păstor
Păstrez în inimă măsura
Prin care văd spre viitor.
Să pot să spun ce bucurie
Există-n sufletul predat
Nu-mi trebuie oratorie
Ci zel în Slavă aprobat.
Să pot, plenar, trăi minunea
De-a fi, în veci, copilul Lui
Vreau să sporească pasiunea
Și dorul, spre Liman, să sui.
George Cornici/3 Martie, 2015
Există-n sufletul predat
Nu-mi trebuie oratorie
Ci zel în Slavă aprobat.” Un ideal creștin exprimat într-o formă aproape de desăvârșire...