Doamne...Doamne strigă-n mine sufletul înspăimântat
Iar Te-ai supărat pe noi? Oare Tată ne-ai uita?
Nu vezi câtă nedreptate, câtă ură şi dureri
Stăpânesc peste o lume ce-i lipsită de puteri?

Nu vezi cum ai Tăi copii plâng pe cale osândiţi
De un crez ce nu-i a lor...umiliţi şi chinuiţi...
Oare nu auzi suspinul? Lacrimile nu le vezi?
Rugăciunile-nălţate oare Tu nu le mai crezi?

Doamne...văd părinţi ce plâng după fiii ce-au pierit
Şi copii ce cheamă-n van pe părintele iubit...
Văd iubirea ce se-ascunde îngrozită de orori
Şi văd lumea cenuşie fără zâmbet şi culori...

Ştiu...e vremea de pe urmă şi e timpul să revii
Semnele sunt clare-acuma...le cunosc ai Tăi copii
Dar, îndură-Te Părinte...mai revarsă har de sus
Să simţim în inimi pacea şi iubirea Ta, Isus!

Tu eşti Domnul Veşniciei...Domn în cer şi pe pământ
Totul ia fiinţă Tată dacă spui doar un cuvânt
Azi Te rog...Te rog fierbinte schimbă ura în iubire
Să trăim cu toţi în pace până la a Ta venire!

Peste tot...în lumea-ntreagă să răsune osanale
Înălţate către ceruri...închinate slavei Tale
Iar iubirea să domnească mai presus de tot şi toate
Iar mireasa să Te-aştepte cu veşmintele curate!

Vulcan-18-02-2015
Mary