Unde eşti? ...
- Unde eşti? La-ntrebat odată Dumnezeu
Cu glas binevoitor, în divinul Său traseu
Pe Adam, la-ntâlnirea ce-o avea-n Eden,
Observându-i lipsa din grădina minunată
Şi cu teamă, I-a răspuns cu faţa vinovată...
- Doamne aici! gol, şi mi se pare-obscen!
O, şi de-atunci trecut-au şase mii de ani
Cum se scurge apa lină, peste bolovani -
Şi-omenirea, tot mereu la fel e întrebată:
Unde eşti tu, omule, de nu vii la întâlnire
Când e pregătită cea mai sfântă mântuire,
Prin sângele crucii, al Jertfei nevinovată?
- Unde eşti? te întreabă încă Dumnezeu
Cu glasul cercetător, din iubire tot mereu,
De ce te ascunzi, printre pomi şi tufăriş?
Da! eşti gol! dar Dumnezeu ţi-a pregătit
Haine albe să te-mbraci şi să fii acoperit,
Să ai drept la pomul vieţii cel din Paradis!
Flavius Laurian Duverna
06 martie 2015