Îmi esti un curcubeu de flori în rugăciune,
Iar din cântări, îmi faci poiană albă-n flori,
Când îmi îndrept spre Tine gândul,
Cuminți lumini-și-arată fața ca,
Lumânările în sărbători.

Când râu-n valuri de pietre se lovește,
Uimindu-mă cu forța sa,
Spre Tine gândul îmi pornește,
...la măreția și înțelepciunea Ta...

Când norii, ploaie pregătesc,
Să răcorească pământul de arșiță,
Un gând îmi dă fiori, mă duce-n Golgota
Und' m-ai iertat, scăpat, de rea ispită.

Când flori de măr îmi bucură ființa,
Buchete vii ce pomii-mpodobesc,
În minte-mi vine: coronița ce-n veșnicii mă duce,
S-o port, acolo să trăiesc.

Când razele de soare jucăușe,
Mă mângâie cu căldură,
La Tine mă întorc și mă gândesc:
Îți mulțumesc că m-ai spălat de zgură;

Și în buchet de mulțumiri,
Mă-ndrept din nou spre Tine:
Îți mulțumesc, Te-aştept să vii,
După sfânta-Ţi -promisiune.

10 martie 2015
Sanda Tulics