Cand pe vreme de restriste ai in tolba doruri sfine
te va tine Duhul Sfant sa mergi drept si darz-nainte
Domnul da ingrediente din smochinul Sau ceresc,
daca vrei sa porti virtuti ce te-nalta si te cresc.

O farama de-ndurare punsa-n viata zi de zi,
te va tine calm pe cale si mereu te va-nblanzi.
Aceasta, nu te lasa sa fii rau si fara mila,
nici cu cea mai rea persoana, o vrajmasa rea, ostila...

Prin chemarea aromata cu verdeturi si Iubire,
te va tine drept, onest cu obrazul fin, subtire,
Si iubind cu daruire consumand si vitamine,
sa nu poti sa rabufnesti prin cuvinte libertine.

Vei vedea acest amestec, bun, in omul rabdator,
care-i da un caracter demn de-al sau Mantuitor,
Si acum e plin de pace dupa cum se straduieste,
fara sa reduca pasul ce spre Tinta si-l grabeste...

Cand sunt toate adunate iar masura este plina,
el prelinge, da pe-afara bucurie si lumina,
Atunci, da in jurul lui cu-ndelunga sa rabdare,
si-si va umple iarasi vasul poposind in Adunare.

Uneori cand pierde pacea dar desigur foarte rar,
lasa tot s-o reprimeasca ca un bun margaritar.
Rugaciunea pentru el, e sublima-naltatoare,
nu asteapta sa se roage doar in zi de sarbatoare.

El, staruitor in ruga, nu e plictisit de greu,
mijloceste cu credinta conlucrand cu Dumnezeu,
Reusind mereu sa guste din aroma inchinarii,
fiind sigur ca in ruga sta pe Muntele'ndurarii.

Dar acest amestec sfant de compus vitaminos,
nu va merge fara Duhul si modelul lui Cristos.
Este-un mod de preparare a retelei sufletesti
ce respinge surogatul firii noastre pamantesti.

Unul spune si promite dar degeaba caci nu face,
altul temator de Domnul, si lucreaza, dar si tace
Si cand chibzuit vorbeste raspandeste har si sare,
el da bun miros placut cu-ndelunga lui rabdare.

Si-i va zice Domnul lui: “Vino robul Meu iubit,
ai fost slab, n-aveai putere dar prin Duhul te-ai cait.
Te-ai smerit in viata-ntruna caci erai fara tarie,
iar acum, te iau acasa in a Mea Imparatie”.
Amin