Israele, Israele...




Israele, Israele, popor ales, popor iubit
În tine-a răsarit Lumina, ce lumea întreagă a copleşit
Israele, Israele, popor ales de cel Preasfânt
Pe-ale tale străzi păşea Iubirea, nemaigăsită pe pământ...

Ce mare har, ce mare cinste să vezi Cuvîntul întrupat
Să găzduieşti pe Solul păcii, ce te-a Iubit şi mângâiat;
Ce mare har, ce mare cinste să auzi vorbirea Lui Divină
Ce răsuna plină de har şi chema oamenii la Lumină.

Isrele, Israele, cu ochii tăi vedeai Puterea
Ce ridica Duhul zdrobit şi alina din trup durerea;
Israele, Israele, Popor ales pe veşnicie
Domnul, a privit spre tine şi ţi-a scos fiinţa din robie

De aceea, azi, priveşte-sus şi mulţumeşte-I neîncetat
Căci El, Mesia, ţi-a dat nume şi de la moarte te-a scăpat
Cu nici-un chip tu să nu uiţi de harul care l-ai primit;
Tu ai fost ales de la început să fii poporul Lui Iubit.


Amin !