Vine primãvara dinspre albe zãri
Sã îmbrace Ţara în cȃntãri și flori.
Sufletele-adunã calde reverii
Și în noi rãsunã glasuri de copii.

Vine primãvara, pomii s-au trezit,
Frigul se destramã, totul a-nverzit.
Un covor de roze-i frageda cȃmpie:
A-nviat natura! Cȃtã bucurie!

Tot ce are viațã rȃde iar și cȃntã
Ca o dimineațã cu luminã sfȃntã;
Ca o zi seninã și un mȃndru soare,
Ca o luna plinã peste-a nopții mare.

Vine primãvara sã ne-aducã-aminte
Dragostea și harul clipelor preasfinte,
Cã-n aceastã vreme, falnic și frumos,
Pentru veșnicie, a-nviat Cristos!

*
Nu e om pe lume sã nu cȃnte-n sine
Cȃnd pe-aripi de soare primãvara vine.
Vino și tu astãzi cu a ta povarã:
- Nu dorești în suflet veșnic primãvarã?

Domnul mȃntuirii și al frumuseții
Ce ne-a dat din ceruri primãvara vieții,
Ne oferã calea spre un nou destin,
Spre o nouã viațã și un nou cãmin.

Moartea și-nvierea Domnului Iubirii
A zdrobit pãcatul vechi al omenirii;
Prin a Sa Ființã plinã de-ndurare
El ne dã luminã, viațã și iertare!

Vino și serbeazã Paștele Iertãrii
Ȋn lumina jertfei, morții și-nvierii!
Și adu-ți aminte,-n orice zi și searã:
Prin Isus ai, veșnic, sfȃntã primãvarã!


Botoșani