PĂȘIND ÎNCREZĂTORI...

Pășind încrezători spre-al veșniciei prag
Din când în când revine încercarea
Dar zilnic ridicăm al luptei steag
C-așa primi-vom noi încununarea.

Străbatem și coline cu pomii încărcați,
Străbatem și deșertul durerilor acute
Motive nu sunt să fim îngrijorați
Că-n toiul luptei curajul se ascute.

Privind în urmă putea-vom constata
Că niciodată nu a lipsit Lumina
Ne-a luminat cărarea sprea a putea purta,
Prin lume, vestea c-a fost iertată vina.

Capcanele-ntâlnite au fost înlăturate
Nimic nu poate stinge un dor înaripat
Iar starea exaltării ne-animă spre Cetate
Chiar dacă drumul e-atât de-ntortocheat.

A fost și-mpotrivire și înc-o să mai fie
Dar n-a apus scânteia cucernicului crez
Ne deplasăm constant pe fond de melodie
Și auzim o voce: ”Eu permanent veghez.”

Ne-apropiem de țel cu fiecare treaptă
Nu ne-ndoim că mersul e-n planul cel divin
Armonizăm auzul cu îngereasca șoaptă,
Gustăm, cu mulțumire, din dulcele alin.

Pășind încrezători spre veșnicul Liman
Lăsăm în urmă mesajul împăcării
Căci vrem să se trezească spiritul uman
Să poată să accepte lucrarea vindecării.

George Cornici/11 Martie, 2015