Privind în zare-albastră văd păsări mii, în stoluri
Ce zboară să își joace măiestrele lor roluri,
Căci Ziditorul lumii, Singurul Dumnezeu
A-mpodobit natura cu păsări-curcubeu.

Unele mici, de-o șchioapă, altele mari, zurlii,
Moțate și zburlite, pe munți și pe câmpii,
Cu ciocul ca lopata, în grup sau mai hoinar,
În orice zi mănâncă, deși nu au hambar!

În lumea obosită de tancuri și grenade,
Când vine dimineața cu raze dulci și calde
Se-aude un cânt de păsări ce glăsuiesc mereu
Că dincolo de moarte există Dumnezeu!

Da, cântul lor tresaltă de mii de ani încoace
Prin șanțuri și castele o replică întoarce,
Lăsând în urmă teama și grija de mâncare.
Știind că Ziditorul e-un Dumnezeu prea mare!

O altă melodie poți chiar și tu aduce
De lași îngrijorarea acolo, lângă cruce.
Bazează-te pe Domnul și este cu putință
Să-ți recompui viața cu versuri de credință.