În muguri printre lacrimi
Lumina, fața își arată;
Anevoios se urcă soarele pe cer,
Dinspre-nnorări se lasă iară ceața,
Dorita primăvară ne ține-n așteptări.

Încovoiate, căpițele pe arii,
Își duc cojoace - umezite,
De ploile ce se-ndesesc,
Zăpezile ce nu se dau topite.

Câte un graur mai timid se-aude,
La depărtare de ''o casă'',
Se simte-o boare umedă dar caldă,
Ce îmi arată că-n curând,
Va revenii ''Prințesa cea măiastră''.

'N imbold de viață înnoită,
Mă simt ''mai nouă'' decât ieri,
Ca-n fiecare primăvară,
Când plouă pe zăpezile ce pier...


11 martie 2015
SandaTulics