“Strãjerule, cȃt mai este din noapte?” “Strãjerule, mai este mult din noapte?”
Strãjerul rãspunde: “Vine dimineața, și este tot noapte.” (Isaia 21:11-12)


Soldat al Oștirii Divine,
Strãjer în Cetatea Iubirii,
Ia armele, toate, cu tine
Sã nu dormi în poftele firii.

Vegheazã în post și fii tare
Cu haina luminii cerești,
Pe zidul de foc și-ncercare
Sã vezi, sã auzi, sã trãiești!

Cȃnd zarea mustește de nori
Plouȃnd disperare și-amar,
Tu, sunã, ferit de fiori,
Din trȃmbițã: tare și clar!

S-audã creștinii din țarã
Ce-așteaptã rãspunsul dorit,
Cã stai, și-n Cetate și-afarã
Veghind, și de cer pregãtit;
Cã știi tu, strãjere, a spune
Cȃnd vine vrãjmașul, puhoi:

“O, Doamne, mai fã o minune,
Ai milã, ai milã de noi!
Ne-ai spus în Cuvȃntul din Carte
Prin glasul ceresc de strãjer,
Cã zorii de zi nu-s departe,
Dar încã e noapte pe cer.
Coboarã-te, Doamne Isuse,
La noi; eu, te rog, sã cobori,
Condu-ne prin noaptea durerii
S-ajungem, cu Tine, în zori!”

*
- Strãjer din Cetatea Iubirii
Ce vezi, peste ziduri, departe?

- Zãresc zorii noi ai Zidirii
Dar încã, în lume, e noapte!


Florești, Cluj