La crucea Domnului Isus
Venim cu lacrimi și suspine
Ca Cel ce vede în ascuns
Durerea noastră să aline.

Cu lacrimile pe obraz
Privim spre cerul de lumină,
Dar cum Îl așteptăm noi azi
Pe-al nostru Mire să revină?

Suntem noi oare pregătiți
De-am fi chiar azi răpiți în slavă?
Suntem atât de pocăiți?
Ori viața noastră încă-i sclavă?

Vegheat-am noi ca Duhul Sfânt
În inimă să ne lucreze?
Ori nu cumva pe Mielul blând
L-am cam făcut să Se-ntristeze?

Am ascultat până mai ieri
De firea noastră pământească
Prin clevetiri, beții, plăceri,
Dar Domnu-a vrut să ne trezească.

Prin jertfă-am fost răscumpărați
Și firea noastră răstignită,
Prin sânge de păcat spălați
De-a lumii poftă și ispită.

Hristos a așteptat smerit
Și ne-a bătut cam mult la poartă;
Noi I-am deschis și L-am primit –
El a schimbat a noastră soartă.

Cu prețul sângelui preasfânt
El ne-a-ndreptat pe Calea dreaptă,
Dar oare câte uși mai sunt
La care bate și așteaptă?

Te laud și Te preamăresc
Isuse, căci mi-ai dat iertare,
Prin jertfa Ta mă pocăiesc,
Tu-mi ești colacul de salvare.

Tu sângele Ți l-ai vărsat
Ca eu să capăt mântuire;
Eu mort am fost și-am înviat,
Căci nu mai sunt condus de fire.

Eram așa de păcătos,
Dar Tu mi-ai dat din Apa Vie,
În loc de-un trai fără folos
Mi-ai oferit o veșnicie.

De-aceea vin la cruce Ta
Cu multe lacrimi și suspine
Și-Ți mulțumesc prin viața mea
Că astăzi Tu trăiești în mine.

AMIN!